Un transport se poate face în siguranță și totuși să fie un eșec, dacă ajunge la ora greșită. Un operator german de tururi moto avea 12 clienți care aterizau la Cluj-Napoca la 9:40 dimineața și porneau în aceeași zi într-un tur de șapte zile prin Transilvania - pe propriile lor motociclete, care trebuiau să fie deja acolo.
Nu exista variantă de rezervă. Nu exista „mâine dimineață".
Cele 12 motociclete erau proprietatea personală a participanților, nu motoare de închiriat. Asta schimbă complet miza: o zgârietură pe rezervor nu e un cost de reparație, e un client care își începe vacanța nervos și nu mai revine.
Fereastra de livrare era de o oră. Mai devreme nu se putea: parcarea hotelului de lângă aeroport nu putea ține un ansamblu de 18 metri blocat acolo dimineața, în plin check-out. Mai târziu nu se putea: turul avea prima etapă de 280 de kilometri și trebuia să ajungă la cazarea din Bucovina înainte de lăsarea întunericului.
În plus, un ansamblu de 18 metri nu poate manevra în zona terminalului de sosiri. Predarea nu se putea face „la aeroport" pur și simplu, oricât de simplu suna în discuția inițială.
Și mai era ceva ce nu se vede în planificarea pe hârtie: pe ultimele 200 de kilometri, o pauză obligatorie de tahograf prost plasată ar fi mutat sosirea cu 45 de minute - adică exact în afara ferestrei.
Am plecat cu șase ore de rezervă față de calculul strict al traseului. Rezerva nu e generozitate, e singura variabilă pe care o controlezi într-un transport cu oră fixă.
Am folosit o remorcă închisă cu suspensie pneumatică, cu opritoare individuale de roată și chingi textile cu protecție la punctele de contact - nu chingi metalice pe cadru. Fiecare motocicletă a fost fotografiată la încărcare, din patru unghiuri, iar fotografiile au fost trimise organizatorului în aceeași zi. E o procedură care durează 20 de minute și elimină complet orice discuție ulterioară despre cine a făcut o zgârietură și când.
Punctul de descărcare l-am stabilit în avans cu hotelul, nu cu aeroportul: parcarea de marfă a hotelului, la 8 kilometri de terminal, cu acord scris pentru un interval de 90 de minute. Organizatorul și-a preluat clienții cu un microbuz de la sosiri și i-a adus direct la motociclete.
Pauzele de tahograf au fost planificate în avans, astfel încât ultima să cadă la 320 de kilometri de destinație, nu la 150. Am dat organizatorului acces la poziția GPS a transportului, ca să nu fie nevoit să sune și să întrebe. Un al doilea șofer a fost anunțat și disponibil pe ruta Ungaria- România, ca variantă de rezervă.
Camionul a intrat în parcarea hotelului la 9:55. La 10:40 toate cele 12 motociclete erau descărcate, verificate și predate, cu zero avarii.
Primul rider a plecat din parcare la 11:20. Turul a pornit conform programului inițial, fără nicio modificare de etapă.
Operatorul ne-a contractat pentru încă trei transporturi în același sezon.
„Clienții noștri își pun motocicletele personale într-un camion pe care nu îl văd 26 de ore. Fotografiile de la încărcare au liniștit pe toată lumea încă din prima zi, iar accesul la GPS a însemnat că n-a trebuit să sun pe nimeni. Au ajuns cu 20 de minute mai devreme decât ne trebuia."
